- şuierá
- vb., ind. prez. 1 sg. şúier, 3 sg. şi pl. şúierã; conj. prez. 3 sg. şi pl. şúiere
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
şuierá
Look at other dictionaries:
şuiera — ŞUIERÁ, şúier, vb. intranz. 1. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascuţit şi puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident, scurt şi intens, atunci când se deplasează, se … Dicționar Român
şuierat — ŞUIERÁT1, şuierături, s.n. Faptul de a şuiera; zgomot specific făcut de cineva sau de ceva care şuieră. [pr.: şu ie ] – v. şuiera. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞUIERÁT2, Ă, şuieraţi, te, adj. (Adesea adverbial) Cu un timbru … Dicționar Român
fâş — FÂŞ1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de mişcarea frunzelor, a hârtiei etc. – Onomatopee. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 FÂŞ2, fâşuri, s.n. 1. Material impermeabil subţire, folosit pentru confecţionarea… … Dicționar Român
fluiera — FLUIERÁ, flúier, vb. I. intranz. I. 1. A emite un sunet asemănător cu al fluierului (1) sau o combinaţie (melodică) de sunete, suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură. ♢ Compus: fluieră vânt s.m. invar. = om care îşi pierde… … Dicționar Român
zbârnâi — ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV. intranz. 1. (La pers. 3) A produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor, cu vibrarea unei coarde, a unui motor etc.; a bâzâi, a zumzăi. 2. (Despre vânt; la pers. 3) A şuiera, a vâjâi. 3. (Rar: despre oameni) A şi… … Dicționar Român
şuierător — ŞUIERĂTÓR, OÁRE, şuierători, oare, adj., s.f. 1. adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascuţit; şuierat2. ♢ Consoană şuierătoare (şi substantivat f.) = consoană sibilantă. 2. adj. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un ţipăt, un… … Dicționar Român
fâs — interj. Cuvânt care imită zgomotul şuierător produs de un gaz care iese cu presiune printr un orificiu strâmt. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 08.05.2004. Sursa: DEX 98 fâs interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
piui — PIUÍ, pers. 3 píuie, vb. IV. intranz. (Despre păsări, mai ales despre puii păsărilor) A scoate piuituri; a piscui. ♦ (Mai ales despre un corp care străbate aerul cu viteză) A şuiera, a ţiui. [pr.: pi u ] – Din piu. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
şuera — şuerá ( r, át), vb. – A fluiera, a vîjîi. – var. şuiera şi der. – Mr. şuir, şiur, şuirare. lat. sῑbĭlāre (Cihac, I, 276; Puşcariu 1674; REW 7890), trecut la sῑbŭlāre (Du Cange; cf. sivorare, sec. XIV, în Kuun 56 şi Pascu, I, 168, Pascu, Arch. rom … Dicționar Român
şuier — ŞÚIER, şuiere, s.n. 1. Zgomot caracteristic, ascuţit şi puternic, pe care îl fac vântul, furtuna, vijelia; şuierătură. 2. Zgomot ascuţit produs de anumite corpuri care se deplasează, se mişcă, se învârtesc sau spintecă aerul cu iuţeală;… … Dicționar Român
